Cele mai comune simptome ale depresiei la copii

Cu toate că pare incredibil, dar să știi că și copiii pot să fie deprimați. Atunci când sunt prea multe schimbări, pe care ei nu le pot gestiona, sunt copleşitoare pentru ei, dar şi când sunt traume. Dar şi schimbările foarte multe, de fapt, generează traume. S-ar putea crede că ceea ce i se întâmplă unui copil nu este o traumă, dar dacă el o percepe ca atare, adultul trebuie să fie atent la semnele lui.

De exemplu dacă copilul aşteaptă să îi vină pe lume un frățior, nu o să îl dăm în acelaşi an şi la grădiniță şi o să schimbăm şi casa pentru una mai mare. Deci, cumva ar fi bine să dozăm schimbările în viața copilului în aşa fel încât el să aibă timp să se acomodeze cu o schimbare pentru a trece la cealaltă.

La început, este o lipsă de reacție totală când se întâmplă ceva, o modificare în viața de familie. Dacă copilul nu reacționează în niciun fel, atunci este un semn important. El se simte ca înainte, ignoră şi este faza cea mai puternică a depresiei. Apoi, când începe să se revolte, să se plângă, să fie miorlăit, să nu îi mai convină nimic, să se poarte ca şi cum îl doare tot corpul, are o voce miorlăită şi tot timpul vrea ceva şi pe mama o agasează starea aceasta a copilului pentru că este într-o cerință permanentă.

Aici este starea de recuperare, deja copilul începe să iasă din zona aceea de lipsă de speranță în care copilul a ignorat ce i se întâmplă şi se vede că are încredere să îi ceară mamei, dar o copleşeşte cu cerințele astea şi mama ajunge la capătul puterilor. Aici este un bun moment ca mama să se gândească că nu va fi pe parcurs îndelungat şi cu cât îi răspunde mai mult cerințelor, oricât de mari, lucrurile aceastea se pot rezolva dacă ea răspunde cerințelor.

Pe urmă, mai este o revoltă totală, o agresivitate. Copilul îşi opune starea de neputință şi de nefericire într-o stare de cerință agresivă şi nimeni nu se mai înțelege cu el. Şi acolo, deşi el cere să fie pus la punct, să fie limitat, asta simțim noi că ar vrea, de fapt el are nevoie să fie iubit. Să vadă că orice ar face, el este îmbrățişat, iubit şi înțeles, chiar dacă nici el nu se poate înțelege şi controla. Deci, în situațiile astea depinde de cum gestionăm noi stările la noi, nu la el.