Despre ce vorbeşte mărimea şi forma burticii în timpul sarcinii

În timpul sarcinii burta creşte din contul dezvoltării copilului, creşterii uterului şi sporirii volumului de lichid amniotic. În perioada iniţială a sarcinii (până la aproximativ 12 săptămâni), dimensiunile burticii viitoarelor mămici nu se schimbă, pentru că uterul în creştere nu atinge încă marginea pubisului. În schimb începând cu trimestrul al doilea, uterul se ridică treptat spre ombilic, burta femeii începe să se rotunjească, iar cei din jur observă schimbările stării ei.

Desigur, toate aceste schimbări sunt individuale şi burtica gravidei creşte mai devreme sau mai târziu, precum şi întârzie în raport cu norma sau o depăşeşte în funcţie de următorii factori:

1. dimensiunile fătului şi poziţia lui;
2. particularităţile anatomice şi constituţia fizică a femeii;
3. greutatea adăugată de viitoarea mamă;
4. numărul de embrioni;
5. ereditatea;
6. volumul de lichid amniotic.

Cum creşte burta gravidei

Pe parcursul întregii sarcini mărimea şi forma burţii femeii se schimbă în corespundere cu modificarea dimensiunilor copilului, uterului şi cantităţii de lichid amniotic în felul următor:

• La termenul de 4 săptămâni, uterul este asemănător după dimensiuni cu un ou de găină, iar după încă patru săptămâni – cu un ou de gâscă.
• La 12 săptămâni marginea ei superioară atinge pubisul, iar fundul poate fi palpat prin pereţii abdomenului.
• La 16 săptămâni fundul organului este amplasat aproximativ la jumătatea simfizei pubiene şi ombilic.
• La 20 de săptămâni uterul continuă să crească activ şi, practic, atinge ombilicul (este situat cu aproximativ doi centimetri mai jos). În această perioadă burtica gravidei începe să se mărească şi să se rotunjească semnificativ.
• La 24 de săptămâni fundul uterului se palpează în zona buricului.
• La 28 de săptămâni fundul uterului este situat cu aproximativ doi centimetri mai sus de buric.
• La 32 de săptămâni uterul este amplasat la mijlocul distanţei dintre stern şi ombilic, iar buricul practic „dispare” de pe suprafaţa burţii.
• La 38 de săptămâni marginea superioară a uterului atinge nivelul superior între coaste şi partea de jos a sternului.
• La 40 de săptămâni buricul femeii este puternic reliefat, iar uterul coboară puţin. 

Parametrii modificării burţii

Parametrii principali, pe care îi va măsura ginecologii la fiecare examen profilactic începând cu săptămâna a 15-a, sunt circumferinţa burţii femeii şi înălţimea fundului uterin. Tocmai aceşti indicatori sunt cei mai informativi, în baza lor putând fi urmărită dinamica creşterii copilului şi eventualele tulburări. Normele generale de măsurare prevăd că femeia trebuie să golească vezica urinară, să se întindă pe o suprafaţă tare, să îndrepte picioarele din genunchi şi să se relaxeze.

Circumferinţa burţii în timpul sarcinii

Circumferinţa burţii trebuie măsurată în felul următor: în partea anterioară metrul trebuie să treacă pe linia buricului, iar în spate – pe linia curburii lombare. Normele circumferinţei burţii în timpul sarcinii se determină după un tabel special, însă ea poate avea o eroare de două-trei săptămâni, ceea ce constituie aproximativ 10 cm.

Dacă circumferinţa burţii este mai mare decât norma

Dacă la controlul ginecologic planificat se stabileşte că circumferinţa burţii este mult mai mare decât norma, femeii i se recomandă investigaţii suplimentare, pentru a exclude următoarele patologii:

• hidramnios sau exces de lichid amniotic (când volumul lichidului amniotic constituie aproximativ 2-5 litri, iar în unele cazuri atinge chiar şi 10-12 litri);
• molă hidratiformă;
• corioepiteliom.

În plus, dacă termenul de sarcină la femeie depăşeşte 38 de săptămâni, o burtă prea mare poate vorbi despre poziţionarea transversală a fătului, care este o patologie destul de serioasă. De obicei în astfel de cazuri femeii i se recomandă naşterea prin cezariană.

• 20 sapt. - 70–75
• 22 sapt. - 72–78
• 24 sapt. - 75–80
• 26 sapt. - 77–82
• 28 sapt. - 80–85
• 30 sapt. - 82–87
• 32 sapt. - 85–90
• 34 sapt. - 87–92
• 36 sapt. - 90–95
• 38 sapt. - 92–98
• 40 sapt. - 95–100

Dacă circumferinţa burţii este mai mică decât norma

O circumferinţă prea mică a burţii, care „rămâne prea mult în urma” normei, poate vorbi despre:

• o întârziere a dezvoltării fătului din cauza insuficienţei placentare;
• oligoamnios sau cantitate prea mică de lichid amniotic, care însoţeşte de regulă formele severe de gestoză;
• sarcină prelungită.

Înălţimea fundului uterin în timpul sarcinii

Înălţimea fundului uterin are o importanţă foarte mare pentru diagnosticarea diverselor patologii ale stării viitoarei mămici, precum şi pentru calcularea termenului de sarcină după săptămâni. În medie, la femeile de vârstă fertilă lungimea uterului este de aproximativ 8 cm, iar în timpul sarcinii aceasta creşte treptat, atingând aproximativ 40 cm către săptămâna a 40-a de gestaţie.

Înălţimea fundului uterin se măsoară cu o bandă centimetrică, al cărei capăt trebuie poziţionat la începutul osului pubian. Se măsoară distanţa până la punctul unde partea mai elastică a burţii devine mai moale. Această distanţă este numită în ginecologie înălţimea fundului uterin. În normă ea trebuie să corespundă cu vârsta intrauterină a fătului (termenul sarcinii pe săptămâni) plus-minus 1-3 cm.

Dacă înălţimea fundului uterin este mai mare decât norma

Fundul uterului la gravide este mai înalt în următoarele cazuri:

• un făt prea mare;
• sarcină multiplă;
• poziţionarea incorectă a copilului;
• hidramnios;
• bazin îngust al femeii.

Dacă înălţimea fundului uterin este mai mică decât norma

Această situaţie poate vorbi despre faptul că:

• termenul sarcinii este determinat incorect;
• femeia suferă de oligoamnios;
• fătul prezintă întârzieri în dezvoltare;
• bazinul femeii este foarte lat.

Apropo, uneori aceste date pot fi folosite pentru determinarea cu aproximaţie a greutăţii fătului: pentru aceasta înălţimea fundului uterin trebuie înmulţită cu circumferinţa burţii. Obstetricienii afirmă că această metodă are o eroare de plus-minus 150 g, însă gravidele spun că eroarea poate atinge uneori chiar şi un kilogram.

Trebuie menţionat că măsurarea independentă a circumferinţei burţii şi înălţimii fundului uterin, precum şi punerea de diagnoze pornind de la aceste cifre sunt nerecomandate: riscul de erori este prea mare, iar aceasta poate provoca stresuri inutile.

Forma burţii

Forma burticii viitoarei mămici este un alt indicator care atrage atenţia ginecologilor şi obstetricienilor. Asupra acesteia influenţează mulţi factori, inclusiv dimensiunile fătului, ritmurile de dezvoltare şi poziţionarea lui, greutatea viitoarei mămici, forma bazinului, grosimea stratului de grăsime, numărul de embrioni şi starea muşchilor abdominali.

Desigur, este greu să vorbim despre anumite standarde în acest caz, pentru că burta poate arăta diferit chiar şi la aceeaşi femeie în cazul a două sarcini, însă specialiştii au observat totuşi o anumită legătură între particularităţile organismului viitoarei mame şi particularităţile evoluţiei sarcinii:

• În mod ideal, în cazul unei sarcini normale, burta are o formă corectă, de ou, puţin ascuţită: la femeile care nasc prima dată capătul ascuţit este orientat în sus, iar la femeile care nasc a doua sau a treia oară – în jos. Dacă mama are bazin îngust, forma ascuţită a burţii în al doilea trimestru va fi deosebit de pronunţată.
• Burta de formă rotundă sau chiar pătrată poate avea drept cauză muşchii abdominali slabi, un copil pre amare sau o cantitate prea mare de lichid amniotic. În plus, dacă femeia este micuţă şi slăbuţă, iar fătul mai mare decât norma, şi burta ei va părea mult mai mare.
• O burtă mare, ca un balon, vorbeşte deseori despre un exces de lichid amniotic, necesitând investigaţii suplimentare.
• Burta sub formă de pară este caracteristică pentru gravidele cu muşchi abdominali slabi, care nu sunt capabili să susţină corespunzător fătul, de aceea burta este puţin lăsată.
• O burtă mare, ascuţită apare în cazul sarcinilor multiple, precum şi la femeile cu particularităţi anatomice caracteristice, adică cu bazin îngust.
• O burtică mică, abia vizibilă este uneori un semn al oligoamniosei, dar se întâlneşte uneori la femeile slăbuţe, care poartă un copil mic şi slăbuţi.
• Forma incorectă şi nesimetrică vorbeşte despre o poziţionare incorectă a fătului (transversală sau oblică). De exemplu, în cazul prezentării transversale a fătului, burtica femeii va arăta ca un oval orizontal.

În ce cazuri modificarea formei burticii trebuie să îngrijoreze femeia? Trebuie informat de urgenţă medicul atunci când burta ia o formă asimetrică, iar gravida simte disconfort sau durere. O astfel de situaţie poate vorbi despre dereglări care necesită corectare sau chiar tratament.

Sursa