

Placenta accreta este o complicație gravă care apare atunci când o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Aceasta poate provoca hemoragie după naștere, punând viața mamei în pericol.
De obicei, placenta se desprinde de peretele uterin după naștere. În cazul placentei accreta, o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Aceasta poate provoca hemoragie după naștere, punând viața mamei în pericol. De asemenea, este posibil ca placenta să se fixeze de mușchii uterului (placenta increta) sau să crească prin peretele uterin (placenta percreta) și să se extindă la organele din apropiere, precum vezica urinară.
Placenta accreta este considerată o complicație a sarcinii. În timpul sarcinii, placenta accreta se poate manifesta prin sângerări vaginale în trimestrul al treilea și poate fi diagnosticată în timpul unei ecografii de rutină. În acest caz, va fi nevoie de naștere prin cezariană și, în unele cazuri, de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie).
Placenta accreta apare în urma unei anomalii ale mucoasei uterului, de obicei din cauza cicatriciilor după operația de cezariană sau după alte intervenții uterine. Există însă cazuri când placenta accreta apare și la femeile care nu au mai suferit intervenții chirurgicale la nivelul uterului.
Principala modalitatea prin care se poate pune diagnosticul de placentă accreta este ecografia obstetrică. Majoritatea femeilor însărcinate sunt diagnosticate în al doilea și al treilea trimestru cu această complicație. În mod ideal, femeile care au fost diagnosticate cu placenta previa sau au născut anterior prin cezariană, ar trebui să fie evaluate de către un obstetrician-ginecolog cu experiență și expertiză în diagnosticul placentei accreta prin ultrasonografie.
Poate cea mai importantă asociere ultrasonografică cu placenta accreta în al doilea și al treilea trimestru de sarcină este prezența placentei previa, care se regăsește la peste 80% dintre femeile cu placenta accreta. Alte anomalii care sunt asociate cu placenta accreta includ lacune vasculare multiple în interiorul placentei și scăderea grosimii miometriale retroplacentare (mai puțin de 1 mm).
Efectuarea unei ecografii Doppler cu ultrasunete poate facilita diagnosticul. Ultrasunetele Doppler pot fi utilizate pentru a detecta vascularitatea subplacentară crescută ori lacunele din fluxul sangvin miometrial.
Diagnosticul precoce de placenta accreta este esențial. În cazul femeilor diagnosticate cu această complicație este necesară operația de cezariană, urmată de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie). Această procedură, numită și histerectomie prin cezariană, ajută la prevenirea pierderilor de sânge care pot pune viața mamei în pericol.
După operația de cezariană, medicul va îndepărta uterul - cu placenta încă atașată - pentru a preveni sângerarea severă. După o histerectomie, o viitoare sarcină este imposibilă. Rareori, uterul și placenta ar putea fi păstrate intacte, permițând placentei să se dizolve în timp. Cu toate acestea, această abordare poate avea complicații grave, inclusiv:
În plus, cercetările limitate sugerează că femeile care sunt capabile să evite histerectomia după ce au avut placenta accreta sunt expuse riscului de complicații.