Uni părinți se fac că nu aud atunci când cineva le sugerează că poate ar fi mai bine să revizuiască metoda de educație aplicată. Scuze se găsesc destule, lipsa timpului, stresul zilnic şi alte obstacole de care se lovesc în încercarea de a creşte copii sănătoşi, fericiți şi încrezători. Apăsați de vinovăție şi de neputință, acești părinți nici măcar nu mai încearcă să facă o schimbare pentru binele micuților, atrage atenția un psiholog american.

„Am observat că foarte mulți părinți din ziua de azi prefer nu audă despre copiii lor adevăruri care supără. Am observat asta şi când i-am atras atenția despre pericolele tehnologiei unei tinere mame cu telefonul lipit de ureche, asta în timp ce copilul ei de trei ani se afla încă în cărucior şi se juca pe iPad. Există, cu siguranță, lucruri pe care părinții nu vor să le audă când vine vorba despre copiii lor“, explică scriitoarea americană Peg Streep pentru publicația „Psychology Today“.

Aceasta a menționat câteva astfel de adevăruri, pe care părinții din ziua de azi nu vor să le audă, deşi mulți înțeleg că această lipsă de inițiativă se răsfrânge negativ asupra copiilor lor.

Copiii nu au voie la televizor până la vârsta de 2 ani

Televizorul este cea mai bună bonă din lume pentru părinți din toate colțurile lumii, asta în condițiile în care zeci de studii arată că privitul la televizor ne spală copiii pe creier. Numai în SUA, 47% din copiii care nici nu au împlinit vârsta de 1 an petrec 2 ore pe zi în faţa televizorului, atrage atenția Peg Streep.

Mai grav, 20% din copiii între 6-23 de luni au deja televizor instalat în dormitor, iar 10% din ei au pus mâna pe un telefon mobil sau tabletă. În ciuda acestor avertismente, părinții continuă să-şi parcheze copiii în fața televizoarelor. Problema este cu adevărat gravă în cazul copiilor mai mici de trei ani, pentru că s-a evidențiat un deficit de învățare şi de adaptare în cazul celor lăsați prea mult timp cu bone electronice. Iar ”asta se întâmplă tocmai pentru că în această perioadă trebuie să învețe din interacțiune reală, cu cei din jur, şi mai ales cu părinții, oricât ar fi de ocupați“, punctează autoarea.

Copiii nu se joacă destul în ziua de azi

Părinții le fură copiilor plăcerea de a se juca, în dorința de a-i face competitivi şi a-i pregăti pentru viață de la vârste cât mai mici. Şi pentru că al meu copil trebuie să fie întotdeauna mai bun decât al altuia, joaca liberă, care naşte creativitate, este din ce în ce mai organizată, deci mai îngrădită. Joaca are un rol esențial în primii ani de viață, pentru că astfel copiii dezvoltă abilități, învață să ia decizii, să găsească soluții problemelor, să interacționeze cu alți copii, îşi exersează stăpânirea de sine, învață ce sunt regulile etc

Multitaskingul te împiedică să faci bine lucrurile

Părinții din ziua de azi sunt nevoiți să jongleze cu zeci de activități în acelaşi timp, iar mulți ajung să creadă că pot face totul bine, inclusiv să le acorde copiiilor atenția de care au nevoie, în timp ce-şi butonează de zor smartphone-ul şi răspund la mailurile de serviciu etc. Adevărul este că omul nu este bun la multitasking, cu excepția unor activități mai mult sau mai puțin automate, cum ar fi să mergi în timp ce mănânci. Altfel, multitasking-ul nu face decât să afecteze negativ toate activitățile de care avem impresia că ne achităm cu brio, inclusiv în ceea ce îi priveşte pe copiii noştri, strecurați printre alte zeci de preocupări. 

Este foarte posibil să creşti un narcisist

Scriitoarea americană le atrage atenția părinților că ai lor copii trăiesc într-o lume în care aparențele şi propria persoană au devenit esențiale.

„Vorbim despre o cultură născută din împreunarea între obsesia pentru faimă şi celebritate promovată de mass-media şi posibilitatea de a ne satisface această dorință de a ieşi în evidență cu orice preț prin intermediul social media. Copiii au început să-şi facă de la 8-9 ani conturi pe rețele sociale şi să posteze fotografii în care încearcă să pozeze în ceva ce nu sunt“, avertizează scriitoarea americană Peg Streep asupra posibilității de a creşte o generație egoistă, lipsită de empatie şi superficială, fără valori puternice.